Mijloacele educației fizice și sportului

I. Mijloacele educației fizice – Considerații generale.

Mijloacele educației fizice și sportului sunt instrumente cu ajutorul cărora se ating obiectivele atât în educație fizică cât și în sport.

Aceste mijloace sunt selectate de către conducătorul procesului instructiv – educativ (profesor, antrenor) și sunt executate de către subiecți.

Când activitațile sunt independente atunci și selecția mijloacelor este realizată tot de către subiecți.

Mijloacele educației fizice și sportului sunt de două feluri:

  • mijloace specifice;
  • mijloace nespecifice asociate.

II. Mijloacele specifice

Mijloacele specifice sunt cele mai importante ele asigură în mod direct progresul, acestea sunt:

  • exercițiul fizic;
  • aparatura de specialitate;
  • mijloacele și metodele de refacere a capacității de efort.

II. 1. Exercițiul fizic

După Gh. Cârstea exercițiul fizic reprezintă „mijlocul specific de bază al educaţiei fizice şi sportului, modelul operaţional cel mai des folosit pentru atingerea obiectivelor propuse”

După I. Șiclovan”o acţiune preponderent corporală, efectuată sistematic şi conştient, în scopul perfecţionării dezvoltării fizice şi a capacităţii motrice a oamenilor”

Pentru a putea atinge obiectivele educației fizice și sportului exercițiile fizice trebuie realizate în mod ștințific.

Exercițiul fizic este un act motric special și specializat care se mai numește și gest motric, acesta depinde de două principale elemente:

  • scopul în care este practicat;
  • finalitatea realizată.

Exercițiile fizice se apreciază în funcție de influențele pe care le are asupra organismului uman al subiecților, aceste influențe sunt ușor de determinat daca se au în vedere următoarele aspect:

  • efectele practicării exerciților fizice sistematic și constant se văd în timp;
  • în analiza efectelor să se respecte particularitățile colectivelor de subiecți, să se consulte și unele documente oficiale;
  • să se urmărească toate obiectivele educației fizice și sportului.

Parte integrată din exercițiul fizic este FORMA exercițiului fizic.

După Ion Şiclovan, forma exerciţiului ” modul particular în care succed mişcările componente ale fiecărui exerciţiu, precum si legăturile ce se stabilesc între acestea de-a lungul efectuări acţiuni motrice în cauză”.

Forma exercițiului fizic este practic aspectul exterior al acestuia, ce poate fi observat cu ochiul liber. Forma exercițiului fizic poate avantaja sau dezavantaja actul sau acțiunea motrică respectivă.

Pentru a aprecia forma exercițiului fizic trebuie să se urmărească următoarele elemente:

  • poziția corpului și a segmentelor corporale;
  • direcția mișcării;
  • amplitudinea mișcării;
  • tempoul mișcarii;
  • ritmul mișcării;
  • modul de așezare a subiecților pe suprafața de lucru.

Clasificarea exercițiilor fizice:

1) După criteriul anatomic:

  • exerciții fizice pentru întreg corpul;
  • exerciții fizice doar pentru anumite segmente corporale.

2) După poziția subiecților față de aparate:

  • exerciții la aparate;
  • exerciții cu aparate;
  • exerciții pe aparate.

3) După calitățile motrice pe care le dezvoltă:

  • exerciții fizice pentru viteză;
  • exerciții fizice pentru îndemânare;
  • exerciții fizice pentru rezistență;
  • exerciții fizice pentru forță.

4) După tipul deprinderile motrice care se învață:

  • exerciții fizice pentru deprinderile motrice de bază și utilitar-aplicative;
  • exerciţii fizice pentru deprinderile motrice specifice ramurilor şi probelor sportive.

5) După caracterul succesiunii mişcărilor componente:

  • exerciţii fizice ciclice;
  • exerciţii fizice aciclice;
  • exerciţii fizice mixte.

6) După intensitatea efortului fizic:

  • exerciţii fizice supramaximale;
  • exerciţii fizice maximale;
  • exerciţii fizice submaximale;
  • exerciţii fizice de intensitate medie;
  • exerciţii fizice de intensitate mică.

7) După după natura contracţiei musculare:

  • exerciţii fizice dinamice;
  • exerciţii fizice statice;
  • exerciţii fizice mixte.

II. 2 Aparatura de specialiate

Mijlocele educatie fiziceAcest mijloc specific este foarte important în educație fizică, iar în sportul de mare performanță am putea spune că acest lucru este chiar determinant.

Aparatura de specialitate poate fi împărțită în două categorii:

1. Instalații

2. Aparate și materiale specifice:

Toate aceste accesorii au influeță directă în procesul instructiv-educativ, ajută la atingerea obiectivelor propuse.

II. 3 Mijloacele și metodele de refacere a capacității de efort

Refacerea capacitații de efort este un factor foarte important care nu trebuie neglijat.  În funcțiede criteriul temporal avem două forme de refacere a capacității de efort:

II. 3. 1 Refacerea pe parcursul activităților respective

În lecția de educație fizică și sport acest lucru se realizează prin pauzele dintre exerciții, aceste pauze pot fi pasive sau active.

În activitatea competițional sportivă se poate realiza în momentul când se realizează o schimbare de jucător, când este pauză între seturi, etc.

II. 3. 2 Refacerea după încheierea activităților respective

Această refacere trebuie realizătă după fiecare activitate sportivă. Câteva exemple prin care se poate reface organismul după efort:

  • dușuri calde, saună, vitaminizare, alimentație adecvată, somnul.

III. Mijloace nespecifice asociate.

Din categoria mijloacelor nespecifice asociate fac parte:

  • condiţiile igienice;
  • factorii naturali de călire;
  • mijloacele împrumutate din alte laturi ale educaţiei generale.

III. 1 Condiţiile igienice

Acestea vizează următoarele:

  • igiena individuală;
  • igiena bazelor sportive.

Igiena individuală se caracterizează prin următoarele elemente:

  • echipamentul sportiv să fie câtt mai simplu, fără accesorii (cercei, lanțuri, etc.);
  • reguli ale efortului fizic;
  • reguli de alimentatie;
  • reguli cu privire la raportul efort/odihnă.

Igiena bazelor sportive trebuie să țină cont de următoarele elemente:

  • respectarea unor reguli de tip ergonomic şi ecologic în construirea bazelor sportive;
  • bazele sportive să fie folosite civilizat fără să se producă daune;
  • bazele sportive să fie curate, luminoase și aerisite.

III. 2 Factorii naturali de călire

Se referă la călirea organismului celor care practică sistematic exercițiile fizice. Cei mai importanți factori naturali de călire sunt:

  • apa;
  • aerul;
  • soarele.

III. 3 Mijloacele împrumutate din alte laturi ale educaţiei generale

Cei care practică sistematic exercițiile fizice pot împrumuta și adapta în activitățile specifice unele mijloace din:

  • educația intelectuală (studierea lucrărilor de specialitate);
  • educația estactică (practicarea exericițiilor pe fond muzical);
  • educația morală (respectarea unor prevederi regulamnetare).