Pivotarea în baschet

Pivotarea este unul dintre cele mai folosite elemente în jocul de baschet, întru totul specific acestui joc sportiv. Reprezintă realizarea poziţiei fundamentale a atacantului cu minge în diferite condiţii de execuţie, asigurând echilibrarea jucătorului ca urmare a unei opriri, protecţia individuală a mingii sau fentă ofensivă în realizarea acţiunii tehnico-tactice individuale de „depăşire” sau a unei aruncări la coş (de pe loc sau din săritură).

Pivotarea este elementul tehnic al jocului de baschet a cărui execuţie este condiţionată de prevederile regulamentului de joc. Execuţia greşită determină comiterea abaterii de „paşi”, sancţionată prin pierderea posesiei mingii.

Clasificarea procedeelor de pivotare este următoarea:

  • Din punct de vedere al execuţiei:
    – pivotare prin păşire
    – pivotare prin întoarcere
  • Din punct de vedere tactic:
    – pivotare ofensivă (spre înainte)
    – pivotare defensivă (spre înapoi).

Pivotarea prin păşire (spre înainte, spre înapoi)

Pivotarea prin pasireJucătorul – oprit în poziţie fundamentală, cu mingea în protecţie prin lucru de braţe – trece greutatea corpului pe piciorul ales ca „picior pivot”, executând o uşoară flexie în toate articulaţiile trenului inferior. Corpul se apleacă spre înainte, călcâiul piciorului pivot se ridică de pe sol şi printr-o uşoară extensie în articulaţiile acestui picior, jucătorul execută o păşire spre înainte cu celălalt picior. Pingeaua piciorului pivot nu se va ridica de pe sol.

În timpul execuţiei, piciorul pe care se păşeşte (mobil) nu rămâne întins, ci este uşor îndoit din genunchi; când ia contact din nou cu solul, acesta preia o parte din greutatea corpului.
În executarea pivotării prin păşire spre înapoi, execuţia mişcării este aceeaşi, dar în sens invers, cu excepţia călcâiului piciorului de pivotare, care nu se ridică de pe sol.

Pivotarea prin întoarcere (spre înainte, spre înapoi)

Pivotarea prin intoarcereMişcarea este asemănătoare celei descrise înainte. Important în această mişcare este descărcarea de greutate a piciorului oscilant şi impulsul dat de uşoara răsucire a umărului, trunchiului, şoldului şi a piciorului către direcţia întoarcerii. În timpul pivotării, care se execută pe partea anterioară a tălpii (pingeaua) piciorului pivot, piciorul oscilant alunecă uşor pe sol. La terminarea întoarcerii (pivotării) jucătorul se va afla în poziţie fundamentală, cu baza de susţinere cava mai mare şi orienta spre noua direcţie.

Caracteristici generale de execuţie:

  • În timpul execuţiei pivotării se urmăreşte menţinerea poziţiei fundamentale, concomitent cu realizarea protecţiei mingii.
  • Piciorul oscilant (mobil) nu se va deplasa niciodată până în poziţia în care se află pe aceeaşi linie cu piciorul pivot.
  • Labele picioarelor trebuie să fie aproximativ paralele şi cu sprijin pe pingea, pentru a realiza o poziţie cât mai echilibrată.
  • Articulaţiile gleznelor şi genunchilor sunt permanent flexate, indiferent de acţiunea şi distanţa dintre labele picioarelor.

Greşeli frecvente

  • Pivotarea se execută pe călcâiul piciorului şi nu pe pingea.
  • În timpul execuţiei se întind genunchii şi gleznele, creând o poziţie rigidă a întregului corp.
  • Se încrucişează picioarele; nu se păstrează paralelismul tălpilor.
  • Lipsa de coordonare în mişcările executate pentru protecţia mingii determină dezechilibrarea corpului în timpul execuţiei pivotării.

Pivotarea – Metodica învățării

1. Exerciţii specifice:

  • exerciţii fără minge:

– piruete, mersul pe trotinetă” cu punct fix pe sol;
– păşiri înainte, înapoi, lateral, cu revenire în poziţie fundamentală;
– întoarceri prin păşiri repetate (înainte-înapoi).

  • din deplasări variate (alergare normală, deplasare cu spatele, deplasare laterală) opriri şi pivotări de voie, la semne sau semnale;
  • pe perechi-aruncarea mingii în sus şi puţin înainte-deplasare -prindere -oprire-pivotare prin păşire-pasă;
  • acelaşi exerciţiu, cu pivotare prin întoarcere până se ajunge cu faţa la pereche;
  • pivotare cu schimbarea locului de ţinere a mingii (elemente de protecţie).

2. Structuri de procedee tehnice

  • dribling –oprire –pivotare -pasă-deplasare la coada şirului;
  • dribling –oprire -pivotare-aruncare la coş-recuperare;
  • pasă-schimbare de direcţie-ieşire la minge –prindere –oprire -pivotare-aruncare la coş-recuperare -deplasare în dribling la coada şirului;
  • dribling-oprire cu prindere -pivotare-aruncare la coş -recuperare-deplasare cu dribling la coada şirului opus;
  • dribling – 2 schimbări de direcţie – oprire – aruncare la coş de pe loc – recuperare şi revenire la coada şirului în dribling;
  • pase – n doi cu dribling şi finalizare cu aruncare la coş de pe loc.

3. Joc cu temă

  • joc 2×2; 3×3; 4×4 pe ½ teren cu temă:

– după prindere – oprire se execută obligatoriu pivotare;
– dribling –oprire –pivotare –pasă.

  • joc 5×5 pe ½ şi 1/1 teren, cu temă.

Bibliografie 

  1. Colibaba, D:-E., Bota, I., Jocuri sportive, Teorie şi metodică, Editura Aldin, Bucureşti, 1998;
  2. Dîrjan, C., Baschet. Metodica instruirii juniorilor, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 1998.
  3. Negulescu, C., Baschet. Bazele generale ale metodicii predării (curs de bază – partea a II-a), Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2003.
  4. Popescu, F., Porfireanu M.-C., Baschetul în şcoală, ediţia a II-a adăugită, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2010.
  5. Popescu, F., Baschet. Curs de bază, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2010.