Oprirea în jocul de baschet
Element specific jocului de baschet ce este legat în mod direct de prevederile regulamentare privitoare la „înaintarea cu mingea” (regula paşilor).
Oprirea este precedată întotdeauna de prinderea mingii care se poate face fie prin prindere din pasă, fie prin prindere din dribling. Deosebim două procedee tehnice de execuţie a opririi:
– într-un timp (prin săritură);
– în doi timpi (prin păşire).
Oprirea într-un timp prin săritură
Reprezintă procedeul cu care se începe învăţarea acestui element şi se execută din alergare precedat de prinderea mingii din pasă sau din dribling.
În momentul care precede prinderea mingii jucătorul execută o uşoară săritură înainte. Prinderea mingii se face în săritură, aterizarea executându-se pe ambele picioare care vor fi proiectate puţin înainte, centrul de greutate al corpului rămânând înapoia poligonului de sprijin al tălpilor pentru a anula inerţia şi a oferi echilibru corpului.
Gleznele, genunchii şi trunchiul se flectează astfel încât jucătorul să intre în poziţie fundamentală.
Dacă viteza de deplasare – care precede oprirea – este mare, se recomandă ca, după efectuarea aterizării propriu-zise, un picior să fie dus înainte, trecând în pivotare prin păşire şi realizând astfel o nouă frânare.
Oprirea în doi timpi prin păşire
Procedeu cu o frecvenţă din ce în ce mai mare în jocul modern datorită vitezei crescânde de desfăşurare a jocului. Tehnica de execuţie este asemănătoare opririi într-un timp: uşoară săritură concomitentă cu prinderea mingii, aterizare pe primul picior care ia contact cu solul pe călcâi, genunchiul fiind întins.
Urmează flexia acestui genunchi – mişcare care contribuie la amortizarea şocului de aterizare – oprire.
Proiecţia centrului de greutate al corpului pe sol, din poziţia dinapoia tălpii de contact este deplasată spre înainte,
inerţia alergării, cum şi eventuala dezechilibrare a corpului fiind anulate prin aşezarea înainte a celuilalt picior, cu talpa orientată oblic spre interior, contactul cu solul luându-se mai mult pe marginea internă a labei piciorului.
Trunchiul se apleacă răsucindu-se uşor, umărul de pe partea piciorului din faţă ducându-se oblic înainte pe direcţia de aşezare a acestui picior.
Greutatea corpului începe să fie repartizată pe acest picior, dar ea va trebui să rămână mai mult pe piciorul care a luat primul contact cu solul. În cazul în care inerţia nu poate fi învinsă, tot cu piciorul celui de-al doilea timp al opririi se va executa o nouă păşire înainte, fără însă ca piciorul de contact cu solul – piciorul pivot – să fie ridicat.
După oprire, piciorul din faţă va fi retras, jucătorul urmând să intre în poziţia fundamentală a atacantului cu minge (poziţia triplei ameninţări”).
Opririle în baschet – Utilizare tactică
Este elementul folosit ori de câte ori jucătorul aflat în alergare primeşte mingea sau driblând, doreşte sau trebuie să se oprească. Precedat de prinderea mingii, este folosit ca fentă pentru realizarea demarcajului individual înaintea executării unei acţiuni tehnicotactice individuale de depăşire”.
Oprirea reprezintă totodată elementul component al acţiunii tactice individuale de ieşire la minge” în vederea asigurării prinderii mingii.
Oprire baschet – Greseli frecvente
- în timpul săriturii, pentru realizarea opririi corpul se pleacă înainte;
- la aterizare, picioarele nu sunt duse înainte suficient, înaintea proiecţiei centrului de greutate pe sol; nu se flectează genunchii suficient astfel ca în finalul opririi să se ajungă într-o ghemuire a corpului;
- picioarele – la oprirea în doi timpi – se aşează unul în prelungirea celuilalt, poligonul de susţinere fiind astfel mult îngustat.
Metodica învățării opririlor în baschet
1. Exerciţii specifice (de tehnică)
- exerciţii fără minge:
– din mers, uşoară alergare, la semne sau semnale se execută
săritură uşoară cu aterizare în poziţie fundamentală;
– sărituri repetate cu aterizare în poziţie fundamentală;
– structuri de procedee tehnice fără minge.
- exerciţii cu minge:
– de pe loc, aruncarea mingii în sus – prindere cu săritură;
– aruncarea mingii în sus şi înainte – prindere – oprire;
– prindere de minge din pasă;
– prindere de minge din dribling;
2. Structuri de procedee tehnice:
– pe perechi-ieşire la minge –prindere –oprire –pasă –retragere cu spatele;
– şir cu căpitan: ieşire la minge –prindere –oprire -pasărevenire la coada şirului;
– suveică simplă: ieşire la minge –prindere –oprire –pivotare 180º -pasă la şirul propriu –deplasare la coada şirului opus;
– dribling –oprire – pivotare – pasă şi deplasare la coada şirului;
– dribling –oprire –aruncare la coş de pe loc cu o mână de sus.
3. Joc cu temă
– la intrarea în posesia mingii, obligatoriu oprire
– pasă numai după oprirea din dribling
– respectarea structurii: ieşire la minge –oprire –dribling – oprire –aruncare la coş.
Bibliografie
- Colibaba, D:-E., Bota, I., Jocuri sportive, Teorie şi metodică, Editura Aldin, Bucureşti, 1998;
- Dîrjan, C., Baschet. Metodica instruirii juniorilor, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 1998.
- Negulescu, C., Baschet. Bazele generale ale metodicii predării (curs de bază – partea a II-a), Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2003.
- Popescu, F., Porfireanu M.-C., Baschetul în şcoală, ediţia a II-a adăugită, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2010.
- Popescu, F., Baschet. Curs de bază, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2010.
