Marcajul în jocul de handbal este o actiune tehnico-tactică specifică fazei de apărare prin care se urmărește se urmăreşte stânjenirea acţiunilor tehnico-tactice ale adversarului.

În execuţia marcajului, apărătorul:

  • se va apropia mult de atacant;
  • va executa asupra lui o presiune prin împingere cu umărul, încercând să-l scoată din ritm şi direcţia de alergare;
  • va folosi în permanenţă jocul de picioare şi lucrul de braţe.

Marcajul prin supraveghere 

Jucătorii din apărare marchează prin supraveghere jucătorii adverşi, când se află mai departe de poartă şi nu acţionează periculos.

În sistemul de apărare pe zonă apărătorul îşi marchează adversarul la supraveghere numai atâta timp, cât se află în faţa zonei sale de apărare, după care îl lasă în supravegherea coechipierului.

Marcajul strâns „om la om ” 

Se efectuează la o distanţă aproximativ un metru de adversar, de cele mai multe ori existând un contact corporal între cei doi jucători. Prin acest gen de marcaj se urmăreşte ca atacantul să fie împiedicat a intra în posesia mingii, a se deplasa în voie, a întârzia participarea lui în acţiunile tehnico-tactice întreprinse de coechipieri.

Marcajul de intercepţie 

Se foloseşte şi în apărarea om la om şi în apărarea pe zonă, constând în aşezarea apărătorului între minge şi adversar.

Acest marcaj se utilizează adesea la jucătorul pivot sau în cazul în care jucătorul cu mingea se afla la mare distanţă de coechipierul său.

Atacarea hotărâtă a jucătorului aflat în posesia mingii

Apărătorul se va apropia mult de adversar, determinându-l să se oprească, sau să paseze mingea altui jucător.

La realizarea unui bun marcaj, apărătorii trebuie să aibă o pregătire fizică foarte bună, pentru a putea face faţă cu succes, acţiunilor întreprinse de atacanţi.
Instruirea practică a tacticii individuale de apărare, este strâns legat de învăţarea şi perfecţionarea tuturor procedeelor tehnice specifice apărătorului şi de o pregătire fizică şi specifică foarte bună.

Bibliografie articol

  1. Marina Igorov-Bosi “Handbal metodică”, Editura Moroșan, București, 2009.